Va invitam la o noua plimbare pe Calea Victoriei, un traseu cultural pe urmele unor oameni care au trait in acest oras si au lasat semne memorabile in urma lor: scriitori, politicieni, istorici, doamne celebre, muzicieni sau actori.

Într-unul dintre palatele sale a locuit omul cel mai bogat din ţară, căruia îi ziceau Nababul, apoi acolo, fiul lui a dat baluri de un fast nemaivăzut. Puţin mai încolo, un orfan de mamă de la Câmpulung a înfiinţat Institutul de Istoria Artei. În casa vecină au locuit părinţii Dorei d’Istria apoi un mare general. Într-o altă casă de pe Calea Victoriei a cântat Liszt. Un lacăt a închis demult poarta pe sub care trecea Prinţesa Bagration. Lângă biserica unde Gala Galaction îşi aştepta enoriaşii, a locuit Barbu Catargiu.

La o răspântie de drumuri jucau Tănase şi Cărăbuşul.  La o alta, se zice că Elena Monteoru a semnat actul de donaţie al casei părinteşti sub ameninţarea armei. În grădina în care citea Eliza Brătianu în copilărie era cât pe ce să fie construit un Mall. La alt colţ de stradă a locuit un poet genial care a mers la închisoare pentru un volum de poezii care lezau buna cuviinţă. Un palat a ars şi a fost reconstruit, un han a fost sacrificat pentru o grădină. La o masă într-o cafenea se scria ziarul Timpul şi se discuta despre un filozof moftangiu.

„Cei mai mulţi dintre noi avem încă naivitatea să credem că oraşele trăiesc prin clădiri, parcuri, bulevarde, tramvaie şi telefoane. Greşeală ! Oraşele trăiesc prin sufletul lor, şi fiecare metropolă îşi zămisleşte o atmosferă, duhul ei neasemuit…” ( Felix Aderca)

Calea Victoriei nu este un simplu bulevard, ci este o poartă către trecut. Trecutul ne poate hrăni sufletele dacă ne străduim să-l înţelegem. Pe Calea Victoriei au locuit oameni. Unii au intrat în cărţile de istorie, de literatura, alţii… Vă invităm să povestim despre oamenii care au trecut pe Calea Victoriei. Să spunem poveştile lor ca să nu fie uitate, căci o casă se poate ruina dar memoria noastră nu se poate cumpăra pentru a fi populată cu clădiri de sticlă.