LA ACEST EVENIMENT NU MAI SUNT LOCURI.

Vă invităm sâmbătă, 10 iunie, de la ora 11.00, la cel de-al patrulea eveniment din seria PALATE DESCHISE PE CALEA VICTORIEI, cu acad. Georgeta Filitti.

Palatul Romanit, sediul Muzeului Colecţiilor de Artă, situat pe Calea Victoriei la numărul 111, este o clădire reprezentativă pentru Bucureştiul din secolul al XIX-lea, înălţată de boierul C. Faca, la colţul format de Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoşoaiei) cu Calea Griviţei (Podul Târgoviştei).

Faca a murit înainte de a o termina şi moştenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Romanit. Acesta a desăvârşit construcţia amenajând interioare luxoase pe care scriitorul Ion Ghica (1816-1897) le-a prezentat astfel în memoriile sale: „…pereţii odăilor toţi cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare şi mai frumoase, tavanurile de o bogăţie rară şi de bun gust… Odăile toate aşternute iarna cu covoare scumpe de Usack si Agem, iar vara cu rogojini fine de Indii; macaturile şi perdelele de mătăsărie groasă de Damasc şi Alep. Scaunele şi canapelele, toate de lemn de mahon şi abanos, încrustate cu sidefuri şi cu figuri de bronz poleit, erau îmbrăcate cu piele de Cordova. În toate odăile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uşi şi ferestre, toate de cristal de Veneţia.”

După moartea lui Romanit (1834), clădirea a fost închiriată domnitorului Alexandru D. Ghica (1834-1842) care îşi stabileşte aici „cancelaria” — un fel de birou de reclamaţii. În 1836, casa a fost cumpărată de stat şi afectată iniţial birourilor Curţii administrative iar apoi, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Ministerului de Finanţe. Întrucât acest minister avea nevoie de un spaţiu mai mare, clădirea a fost completată cu două noi corpuri dispuse în formă de U larg deschis.

Palatul Romanit este transformat în 1978 în Muzeul Colecţiilor de Artă ca secţie a Muzeului Naţional de Artă al României. Acest muzeu oferă o perspectivă inedită asupra societăţii româneşti de la începutul secolului XX şi până aproape de zilele noastre. Clădirea a fost  restaurată ultima oară în intervalul 2008-2013, fiind astfel amenajată încât să sugereze configuraţia originară şi atmosfera specifică fiecărei colecţii. Cele peste 30 de colecţii expuse permanent reunesc o mare varietate de lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă românească, europeană şi orientală donate de-a lungul timpului de colecţionari şi artişti, cei mai mulţi dintre ei bucureşteni. Ele reflectă gustul şi puterea de cumpărare a colecţionarilor, preferinţa lor pentru valori consacrate ale artei româneşti sau pentru diferiţi artişti contemporani lor, în timp ce colecţiile monografice ale unor artişti evocă preocupările lor plastice.

Lucrărilor de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc Şirato, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Ghiaţă li se adaugă grafică europeană şi japoneză, mobilier francez, covoare orientale, dar şi icoane populare din Transilvania.

În prezent sunt expuse următoarele colecţii: Garabet Avachian, fraţii Beatrice si Hrandt Avakian, Clara şi Anatol E. Baconsky, Marcu Beza – Hortensia şi Vasile G Beza, Céline Emilian, dr. Sandu Lieblich, dr. Mircea Petrescu şi prof. Artemiza Petrescu, dr. Sorin Schächter, Sică Alexandrescu, colecţia de artă comparată Alexandra şi Barbu Slătineanu, colecţia familiilor Dumitru şi Maria Ştefănescu – colonel Gheorghe Preda, colecţia Josefina şi Eugen Ţâru, colecţia avocatului Hurmuz Aznavorian (donaţia Rodica Aznavorian Sfinţescu şi Claudiu Sfinţescu), colecţia Elena, Maria şi dr. Iosif N. Dona.