Evenimentul se va desfăşura atât fizic, cât şi online. Cei care aleg să participe online vor primi cu o zi înainte de data începerii un link cu ajutorul căruia vor accesa evenimentul pe Zoom.us. 

Cu totul neaşteptat, câţiva ţărani şi târgoveţi egipteni îşi iau lumea în cap şi pleacă, la propriu, pe pustie. Se întâmplă la începutul secolului al patrulea după Hristos. Abia câţiva la început, aceşti indivizi nu tocmai marginali în comunităţile lor rurale ajung să aflueze spre deşert ca să trăiască, departe de lume, după litera evangheliei. Nu e clar nici azi ce a determinat această mişcare de masă fără precedent în creştinism. Cert este că, vreme de o sută de ani cât a durat, fenomenul în cauză a pus temeliile practicilor ascetice care s-au diversificat şi s-au nuanţat apoi vreme de o mie şapte sute de ani atât în creştinismul oriental, cât şi în cel occidental.

Probabil că nu monahismul ascetic ar fi rămas un fenomen izolat dacă nu ar fi beneficiat de un vehicul de lux care l-a pus în circulaţie mondială: Patericul. De fapt două colecţii de vorbe de duh, scurte naraţiuni şi instrucţiuni practice pentru o viaţă de maximă trăire spirituală, redactate  în greacă veche la puţini ani după stingerea bruscă a fenomenului. Alături de Biblie, dar în cu totul alt registru literar şi vehiculând cu totul alte strategii de captare, Patericul a fost lectura tuturor marilor tradiţii lingvistice creştine, al doilea lor plămân spiritual. Tradus în latină, siriacă, etiopiană, armeană, aramaică palestiniană creştină, georgiană, arabă şi slavonă, Patericul a avut un succes instantaneu la un public foarte variat pentru că în concizia, simplitatea şi mai ales umorul micilor naraţiuni din care e alcătuit au urcat esenţele celor mai profunde trăiri şi întrebări ale sufletului omenesc dintotdeauna.

În mod paradoxal, originalul grec a fost tradus la o dată foarte apropiată de scrierea lui în limba celor mai mulţi din eroii lui, adică în limba coptă, fază creştină a limbii egiptene. De curând această versiune a fost editată critic după manuscrise de pergament şi papirus din secolele 7 şi 9 şi tradusă în limba română. Vom vedea în evenimentul de faţă cum se lucrează cu manuscrisele, cum se citeşte un text antic, cum sună o limbă nemaiauzită şi apoi cine erau oamenii care o vorbeau, cum trăiau în pustiu, de ce au plecat acolo şi ce sperau să obţină făcând asta. O să dăm peste o variantă de înţelepciune apropiată, neîncruntată, umană, neinstituţionalizată, fără timp. Cea mai profitabilă lectură pe sponci, cele mai eficiente reeluri la plictiseală.