In martie 2014, am lansat, cu multe emotii si entuziasm, prima carte realizata de Fundatia Calea Victoriei : Pentru ce mergem la Opera?, de dirijorul Tiberiu Soare. Acest proiect editorial ambitios a luat nastere cu ajutorul cursantilor si colaboratorilor nostri, care au participat la evenimentul muzical de strangere de fonduri necesare realizarii cartii.

foto: Lansarea cartii la Cercul Militar National

Acum, la mai putin de un an si jumatate de la aparitia cartii, am epuizat peste 1500 de exemplare, multe dintre ele fiind donate tinerilor. O parte din carti au calatorit prin tara, cu ocazia lansarilor de la Brasov, Iasi si Sibiu sau prin donatia volumului catre toate bibliotecile judetene. Oameni de toate varstele au rasfoit paginile cu povestile lui Tiberiu Soare si cu ilustratiile Mariei Surducan.

foto: Ilustratia “Elixirul dragostei” realizata de Maria Surducan

Dupa lansarea cartii, conferintele cu dirijorul Tiberiu Soare au continuat pana in prezent sub forma unui nou serial cultural, gazduit de Teatrul Odeon: Vorbe despre Muzica si Muzicieni. De aceasta data, discutiile noastre se contureaza in jurul unor compozitori geniali precum Mozart, Ceaikovski sau Debussy.

foto: Tiberiu Soare la una dintre conferintele de la Teatrul Odeon

Vestea cea mai buna: ne-am pus deja pe treaba si am inceput tehnoredactarea conferintelor, pentru o viitoare carte cu gandurile dirijorului Tiberiu Soare!

foto: Inregistrarile video ale conferintelor, pregatite pentru a fi transcrise

Pentru cei nerabdatori, dezvaluim in premiera un fragment din carte:

„Mozart avea, in primul rand, nevoia aceasta de iubire. Pentru el, a fi iubit era totul. Dar nu dintr-un narcisism egoist de copil rasfatat. In 1762, de exemplu, cand avea 6 ani, Mozart merge la Viena si sustine un recital impreuna cu sora sa si acompaniat de tatal lor, in fata imparatesei Maria Tereza.

De fata era si fiul ei, Iosif al II-lea, cel care mai tarziu avea sa-i fie lui Mozart patron si sa asiste la aproape toate reprezentatiile operelor lui Mozart la Viena. Dupa micul recital, toata lumea era incantata. Maria Tereza era insotita de toate doamnele curtii, cand, deodata, micul Mozart ii sare in poala repede si o intreaba daca are bomboane si apoi ii spune direct: „Liebst mich?” („Ma iubesti?”).

Obiceiul acesta al micului Mozart se pare ca a ramas si atunci cand a vizitat Parisul. Cu toate ca era un pic mai marisor, continua sa puna aceeasi intrebare: „Est-que vous m’aimez?”. Nu stiu de ce, dar, de cand am aflat lucrul acesta, am senzatia ca, prin muzica lui, Mozart spune ceva, dar ne si intreaba: „Ma iubiti? Simt ceva venind de la voi sau imi arunc pur si simplu muzica in neant?”.