În vechea cultură românească ştiutori de carte se aflau cu adevărat puţini. Ţărani, ciobani, târgoveţi, boieri mici sau mai mari, călugări sau preoţi chiar, erau, în marea lor majoritate, analfabeţi. Ei au creat o cultură pe care o numim îndeobşte orală. Dar a citi nu a fost întotdeauna o experienţă tăcută, petrecută în singurătate, iar oralitatea nu a fost cu totul situată în afara scrierii şi lecturii.
În vremurile vechi, existau cărţi citite cu glas tare de către un cunoscător de slove şi ascultate şi comentate de grupurile adunate la şezători sau hramuri, povestite şi repovestite mai apoi, iubite şi respectate, lăsate moştenire urmaşilor ori păstrate lângă icoană. Pe aceste cărţi savanţii de mai târziu le vor numi populare. Religioase sau laice, pline de aventuri fabuloase sau mistice, pilduitoare sau vesele, au participat la formarea ideilor şi imaginilor despre lume, viaţă, iubire, moarte şi Dumnezeu ale oamenilor de atunci. Pe unele le regăsim printre contemporanii noştri.
Vom citi la rându-ne cu glas tare texte vechi pline de savoare şi aventuri până la capătul lumii, vom asculta basme şi legende, vom încerca să ne situăm faţă de textul scris asemeni oamenilor de demult.
Iata temele celor opt ateliere:
1. A existat o cultură comună ţăranilor, târgoveţilor şi boierilor, laicilor şi a clericilor, o cultură creată între tăcerea scriiturii şi vocea gălăgioasă a oralităţii
2. Cum erau scrise, desenate, citite, ascultate şi privite vechile texte, într-o vreme în care nu existau drepturi de autor şi nici prea mulţi ştiutori de carte
3. O istorie fabuloasă despre cum a cucerit Alexandru Macedon lumea, a ajuns la Rai şi despre cum a murit. Fântânile din care a băut apă şi urmele copitelor calului său păstrate până în zilele noastre
4. În care se arată despre minuni şi despre alt fel de luptători, ce s-au lepădat de lume
5. Celelalte tărâmuri
6. Inorogul, salamandra, pasărea phoenix şi alte animale
7. Cerul, podoabele lui şi credinţele în soartă
8. Protecţie, mediere între lumi, blesteme şi alte rosturi magice ale cărţilor şi ale gestului scrierii
Despre toate acestea vom vorbi nu doar din cărţi, ci şi din tradiţia folclorică.