Motto: “Acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conştiinţă”. (N. Steinhardt)

Făra nicio umbră de îndoială, Jurnalul Fericirii este una dintre cărţile fundamentale ale culturii române de după 1989. Veritabil testament literar, această operă a schimbat destine, a dat naştere la vocaţii nebănuite şi convertiri spirituale neaşteptate.

Ca oglindă memorială a unor vremuri neliniştite, Jurnalul  ridică şi o delicată interogaţie teologică: există o “religie a intelectualilor”? Trăiesc intelectualii altfel credinţa?

În timpul întâlnirii noastre, vom retrasa parcursul intelectual şi spiritual al lui N. Steinhardt, etapele conversiunii sale, dimensiunea memorială a scrierilor sale, controversele actuale cu privire moştenirea operei şi posibilitatea şi necesitatea canonizării acestuia.

La final, după cum o spune şi titlul, vom citi şi interpreta pasaje semnificative din Jurnal.