Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de miercuri, în intervalul 19:00-21:00, cu pauză în 24 ianuarie. Date desfăşurare curs: 10, 17, 31 ianuarie, 7 şi 14 februarie.

Te consideri un om religios care pledează pentru spiritualitate şi respinge ,,materia căzută”, sau te-ai cataloga, mai degrabă, drept „raţionalist”, adept al ştiinţei (eventual cu majusculă) şi strict observator al faptelor ştiinţifice? Dacă ai un răspuns categoric pentru una dintre aceste opţiuni, sau dacă vrei să înţelegi care sunt sursele acestui decupaj al lumii în cele două tabere ferme, atunci acest curs ţi-ar putea fi de folos.

Deşi astăzi ni se pare totalmente raţional să declarăm ştiinţa învingătoare în faţa unei „religiozităţi retrograde”, sau poate, din contră, să ne retragem după ziduruile unei religiozităţi militante (ce luptă împotriva ştiinţei), ideea cum că cele două ar fi într-o astfel de radicală antiteză este, de fapt, un produs istoric, pe care îl vom discuta în detaliu.

În întâlnirile noastre, vom trece prin studii de caz menite să interogheze şi să rafineze dialogul dintre religie şi ştiinţă. Vom vedea, de pildă, că Francis Bacon, văzut adesea drept întemeietorul ştiinţei moderne, nu se dă în lături din a-şi fundamenta unele principii ştiinţifice pe citiri ale Bibliei. Asemănător este cazul lui Galileo Galilei, care, în apărarea pe care o aduce heliocentrismului, transformă problema observaţiei ştiinţifice în una a citirii corecte a Scripturilor şi a Sfinţilor Părinţi. Dar acestea servesc drept exemple pentru o discuţie de fond. Vom oferi astfel o perspectivă de ansamblu asupra relaţiei dintre religie şi ştiinţă, de la dimensiunea ei antică (Zeno din Kition, Epicur, Aristotel) la discuţii contemporane (Alvin Plantinga vs. „cavalerii ateismului”, Allister McGrath).

Dialogul ştiinţă-religie va fi dublat, în întâlnirile noastre, de un dialog între doi filosofi – un filosof al ştiinţei şi un filosof al religiei. În acest fel, cursanţii vor asista întocmai la o serie de întâlniri între două tipuri de discurs care, dincolo de iţele lor metodologice, rămân (încă) la aceeaşi masă de lucru.

Structura cursului:

I. Ştiinţă şi religie – continuitate sau conflict?

• Teza Draper-White
• Non-overlapping magisteria (Stephen Jay-Gould)

II. Concepţii antice despre ştiinţă şi religie.

Despre cum se împart disciplinele: ce este ştiinţa? Ce este teologia? Ce este metafizica?

• Stoicismul grecesc vs. Stoicismul roman
• Fizica Epicureică şi lupta împotriva superstiţiilor
• Scepticismul pironian şi campaniile alexandrine

III. Concepţii moderne despre ştiinţă şi religie.

• Galileo – Scrisoare către ducesa Cristina
• Bacon – Cartea Naturii şi Cartea Scripturii
• Teologie naturală: Fizico-teologia şi ,,the argument from design” (Burnet, Boyle, Hooke, Power)

IV. Sociologia religiei şi a ştiinţei. Confesionalizarea ştiinţei.

• Tezele Merton şi Weber.
• Teologie şi evoluţionism. Câte feluri de evoluţionism? (de la Epicur la Darwin)

V. Ştiinţă şi religie azi. Alvin Plantinga/ Alister E. McGrath.