Probabil unul dintre cele mai cunoscute microtexte îi aparţine lui Ernest Hemingway: For Sale: Baby shoes, never worn / De vânzare: pantofi pentru bebeluşi, niciodată purtaţi. Dintr-o suflare, Hemingway spune tot. Doar cu o mână de cuvinte celebrul autor american creează o poveste de sine-stătătoare, printr-un un arc narativ ce stă pe trei detalii, fără risipă.

Se spune că cel mai uşor este să scrii mult, crezând că succesul unui text bun stă în cât de mult îl încarci cu descrieri, ce se pot dovedi excesive, sau cât de mult insişti pe nuanţe care „dau atmosferă” textului, dar care doar construiesc decorul şi atât. După ce scriem un text pare o cruzime să tăiem balastul care îl poate trage mult în jos. Mai precis cuvinte inutile sau al căror sens e deja inclus în altele, ca să nu mai vorbim de excesul de zel în folosirea adjectivelor şi adverbelor. Cel mai întâlnit sentiment este: oare se mai înţelege ceva? Da, se înţelege foarte bine, dacă învăţăm să croim bine textul şi să-l ajustăm la esenţial. Altfel, povestea noastră e îmbrăcată într-o haină lălâie în care, evident, nu îi stă bine.

Într-o formulă relaxată, aproape ca un retreat, dar fără să ne retragem din oraş, vă propunem tocmai un astfel de antrenament de scriere creativă – microficţiune, texte foarte scurte (între 50 şi 300 de cuvinte, aproximativ) , dar care sunt în sine o poveste rotundă, fără să fie nevoie de altceva pentru ca aceasta să se susţină complet. Fără artificii, fără construcţii alambicate. Pare simplu, dar simplitatea are darul de a se dovedi adesea… complicată.

Cât e suficient? Dacă am scris prea mult, la ce renunţ? Cum îmi dau seama dacă am spus povestea, în aşa fel încât să nu omit lucruri relevante? Cum construiesc un personaj bogat din puţine cuvinte? Cum arăt ce vreau să transmit, dar fără să fiu explicit? Cum construiesc un dialog limitat, dar din care să se înţeleagă totuşi ceva? La toate aceste întrebări, plus altele, nu doar că vom răspunde, ci vom lucra concret pe texte, în cinci întâlniri. Ne vom antrena pe teme date, pentru a rafina microficţiuni ce pot pleca mai apoi singure pe picioare şi, de ce nu, mai târziu să fie publicate.