Vă invităm luni, 10 martie, de la ora 19:00, la un eveniment nou susţinut cu farmec si erudiţie de etnologul Laura Jiga Iliescu, care va avea loc în spaţiul elegant al Palatului Cesianu-Racoviţă, în cadrul căruia să descoperim legende, ritualuri şi mesaje sacre de primăvară.

„Trăim într-o lume a mijlocitorilor de toate felurile: unii intermediază întâlniri, alţii transmit mesaje, alţii călăuzesc, cu toţii participă la desfăşurarea vieţii. Unii sunt oameni ca şi noi, alţii păsări, îngeri, mucenici sau sfinţi. Nici venirea primăverii nu pare să fie străină de aceştia.

La un moment dat observi că ziua a început să crească „cât puiul în ou”, apoi mai mult; mugurii capătă culoare, parcă se anticipează o floare şi un bâzâit, e uşor mai cald.

Când începe primăvara? La mijloc de februarie? La 1 martie? La 9 martie, de Mucenici? În ziua în care începe să cânte cucul?

Alături de echinocţiul de primăvară, vorbim şi despre sărbătoarea Buneivestiri a creştinilor şi despre ziua în care, în cultura tradiţională română, se dezleagă limba cucului, vestitor şi călător sezonier între lumi (spuneau unii că el ar cânta în rai mai întâi), purtător de mesaj ce deschide o poartă spre o altă realitate, spre un început nu doar de primăvară, ci de cunoaştere.

Aşadar, ce ne mai spune nouă primăvara, legendele şi ritualurile ei? Calendare, babe, mucenici, seminţe, gaze pluguri, focuri vii, apă, praguri, glie verde, armindeni, dansuri, joi mari, ouă, înviere, miei… sunt expresii ale unei maniere de raportare la viaţă, la natură, la trecerea timpului şi a vremii, asupra căreia vom reflecta din perspectiva noastră contemporană.

Timpul, ca şi vremea, este un joc al pietrelor înşirate pe un şnur. Timpul este şi intervalul dintre pietricele. Iar noi, oamenii, putem alege dacă suntem sau nu parte a acestei treceri, ca parte a şiragului. Dar şi spunerea unei poveşti este tot o aşezare pe şnururi, uneori întretăiate sau înnodate spre multe direcţii.

Într-un interval al începuturilor primăverii voi vorbi despre istorii şi credinţe, sărbători şi practici prin care oamenii care au trăit nu cu foarte mult înainte de noi participau activ la curgerea timpului vieţii, al timpului sezonier şi al timpului sacru, al schimbării şi al iubirii: Ziua Ursului, Babele, Mucenicii, Bunavestire şi Ziua Cucului, Sf. Gheorghe, focul viu şi creanga adusă din pădure, miei şi ouă călătoare, Blajini şi Apa Sâmbetei, călcătura Maicii Domnului în căutarea fiului şi înverzirea naturii. Şi altele, câteva.”