Deschisă în noiembrie 2012, expoziţia-eveniment dedicată lui Salvator Dali, la Centrul Pompidou (Paris), i-a pus pe vizitatori în faţa unei opere şi personalităţi polimorfe, geniul alternând cu dorinţa de a şoca şi de a vinde. Dali, dincolo de excesele mediatice, de autoproclamata genialitate sau de opţiunile politice nefericite a fost imaginea vie a avangardei, a inovaţiilor şi angoaselor societăţii secolului XX.
De la perioada suprarealistă, trecând prin colaborarea cu lumea modei (pălăria pantof, rochia schelet – Elsa Schiaparelli) sau a cinematografiei (secvenţa visului din Spellbound, r. Alfred Hitchcock, etc), Dali pare implicat în tot ceea ce a însemnat inovaţie artistică în secolul XX. Câinele andaluz şi metoda paranoico-critică au făcut parte din căutarile epocii legate de psihanaliză, subconştient şi cinematograf. Perioada americană, când a devenit Avida Dollars (anagrama numelui său realizată de Andre Breton), i-a permis creatorului catalan să se orienteze spre lumea publicităţii, fotografiei, a modei şi a filmului.
Expoziţia de la Paris a reunit nu doar câteva dintre pânzele sale memorabile, ci şi desene, gravuri, sculpturi, fotografii, proiecte teatrale sau cinematografice, apariţii media, acestea din urmă transformându-l pe Dali într-un precursor al happening-ului.
Vă invit la un eveniment unde vom discuta nu doar despre viaţa, extravaganţele şi opera unui unui pictor admirat, dar şi blamat în egală măsură, ci şi despre modul în care s-au structurat şi au evoluat gusturile publicului şi imaginea artistului în ultimul veac.