Sandra Ecobescu – „De zece ani inspirăm publicul să studieze ştiinţele umaniste pentru a trăi o viaţă mai echilibrată”

Fragmentul de mai jos constituie un capitol din cartea „Forţa civică a femeilor”, volum coordonat de Andreea Paul, publicat la Editura Polirom:

A iniţiat în 2007 Fundaţia Calea Victoriei, sub forma unui proiect cultural independent şi experimental. Împreună cu sora sa, Irina, a creat un spaţiu unde tinerii să poată intra în dialog cu personalităţi culturale marcante, cu specialişti în domeniul artelor şi al ştiinţelor umaniste.

Ideea principală care m-a motivat a fost să construiesc un cadru prietenos în care tinerii să afle cum îşi pot urma pasiunea atunci când domeniul care îi interesează nu e foarte valorizat de şcoală, societate sau familie. Primele întâlniri au avut loc într-un apartament pe Calea Victoriei, cu tineri, elevi de liceu şi studenţi, care ne-au confirmat că subiectele pe care doream să le propunem publicului prin cursuri şi evenimente – filozofia, teatrul, literatura, pictura, istoria religiilor, istoria Bucureştiului, muzica, antropologia, fotografia sau psihologia – sunt de interes pentru ei. Am pornit, cumva, de la ceea ce ne doream noi să aprofundăm, de la temele, subiectele şi metodele de predare de care nu am beneficiat în şcoală în perioada copilăriei. Anii ’80 au fost o perioadă în care se punea mult accent pe ştiinţele exacte. În domeniile umaniste, scopul era mai ales memorarea sau reproducerea unor informaţii, nicidecum stimularea gândirii critice sau a originalităţii elevului. Ceea ce a fost extrem de interesant şi ne-a arătat că nevoia pentru proiecte culturale şi educative e mai mare decât credeam, a fost interesul crescut al publicului adult pentru cursurile noastre.

Am creat o şcoală având în minte tinerii, însă în prezent avem cursanţi de toate vârstele. Tinerii sunt cei răsfăţaţi – ei primesc burse (participare gratuită, în baza unei solicitări scrise prin care argumentează alegerea cursului). Adulţii vin la noi ca să-şi completeze educaţia şi pentru că înţeleg că mintea şi sufletul pot fi menţinute tinere şi dinamice doar prin interacţiunea cu ceilalţi şi printr-o continuă curiozitate şi bucurie de a descoperi, de a experimenta.

Proiectele noastre inovatoare, care au schimbat peisajul cultural al Bucureştiului din ultimii zece ani, sunt numeroase. În primul rând, ideea de şcoală alternativă independentă pentru public de toate vârstele, cu o programă extrem de variată în domeniul umanist şi cultural (cursuri şi evenimente în 15 domenii diferite) este o idee nouă pe piaţa românească. La început am cercetat ce se petrecea în alte locuri din lume, iar spaţiul cultural britanic a fost o sursă de inspiraţie.

Fundaţia Calea Victoriei a lansat o adevărată „modă” a cursurilor culturale şi umaniste, publicul de toate vârstele a crescut treptat şi e din ce în ce mai numeros şi mai interesat să participe. Până acum, peste 3500 de tineri s-au bucurat de bursă – participare gratuită – la cursurile şi evenimentele noastre.

Un lucru foarte important şi de impact pe care îl facem de 10 ani este promovarea zonelor istorice din Bucureşti. Povestind oamenilor istoria unei clădiri sau a unei străzi, atrăgându-i în poveste, reuşim să-i legăm cumva sufleteşte de locurile acelea. Devin mai atenţi la ce se întâmplă cu un vechi palat sau vila pe lângă care altădată treceau fără să se întrebe cine au fost cei care au construit-o, ce fel de viaţă au dus acolo, ce se întâmplă acum în construcţia aceea superbă. Pentru că sunt în Bucureşti clădiri de patrimoniu absolut spectaculoase. De 10 ani educăm publicul să privească lucrurile cu atenţie, să se informeze, să ceară lămuriri.

Educaţia ajută la dezvoltarea simţului civic, ăsta cred că e primul pas. Începi să observi, să fii atent şi la alte clădiri, să faci conexiuni, poate chiar să reacţionezi, să încerci să protejezi locul respectiv, dacă situaţia o cere.

Tot în primii ani, împreună cu Cercul Militar Naţional, am reînviat un festival care a existat în perioada interbelică, numit LUNA BUCUREŞTILOR. Din anul 2010, bucureştenii participă gratuit, în fiecare primăvară, la evenimente care promovează istoria oraşului: plimbări culturale prin centrul istoric al capitalei, expoziţii, proiecţii de filme, piese de teatru. Anual, peste 1500 de persoane se bucură de aceste evenimente cu intrare liberă.

Un alt proiect inovator pe piaţa culturală şi educaţională din ţară este prezentarea muzicii clasice pe înţelesul tuturor. În 2008 am început conferinţele „Cum să ascultăm muzica?”, urmate de alte evenimente la care au participat mii de bucureşteni de toate vârstele. Pentru că poveştile despre muzică, operă, compozitori şi balet, spuse de dirijorul Tiberiu Soare, să ajungă la un public cât mai numeros, am publicat două cărţi unice în ţară: „Pentru ce mergem la Operă?” şi „Nouă poveşti muzicale”. Cărţile cuprind transcrierea conferinţelor. Fiecare dintre aceste două titluri a fost publicat în 2.000 de exemplare care în acest moment s-au epuizat. Multe dintre aceste cărţi au fost donate tuturor bibliotecilor judeţene, şcolilor de muzică şi facultăţilor de muzică din ţară. Proiectul „Pentru ce mergem la Operă?”, gândit de Fundaţia Calea Victoriei, împreună cu Tiberiu Soare, a fost premiat în cadrul Galei Societaţii Civile 2013, la secţiunea „Artă şi cultură”.

Am o veste bună: în Bucureşti chiar există public pentru cultură. Am cunoscut în aceşti 10 ani o mulţime de oameni inteligenţi, deschişi, curajoşi, care caută să afle şi să experimenteze, care înţeleg că educaţia este un lucru pe care-l faci toată viaţa, care nu se încheie odată cu terminarea şcolii. Faptul că am reuşit să ne autosusţinem din taxele de curs, să atingem un anumit grad de stabilitate cu ajutorul cursanţilor noştri este cel mai bun argument pentru ceea ce am spus. Este foarte încurajator să vezi că oamenii te susţin, sunt interesaţi cu adevărat de ce le oferi şi te urmează în „aventurile” culturale pe care le propui. Bineînţeles, avem nevoie să atragem sponsorizări pentru activităţile noastre şi aplicăm cu diverse proiecte pentru tineri în cadrul programelor de finanţare existente.

Echipa noastră are nouă angajaţi, avem constant 10-15 voluntari care ne ajută în activitatea de organizare şi desfăşurare propriu-zisă a evenimentelor. Avem voluntari care ne sunt alături de mai bine de şapte ani. Deşi sunt adulţi cu job-uri full-time şi diverse responsabilităţi, îşi fac timp în continuare pentru noi. Am venit constant cu propuneri noi, iar acest lucru a contat şi ne-a ajutat de fiecare dată.

Creativitatea ne-a permis să ne păstrăm o notă de originalitate. Suntem percepuţi acum ca un fel de academie alternativă pentru tineri cercetători, iar asta are legătură cu faptul că suntem mereu deschişi la propuneri, receptive la idei noi şi atenţi să rămânem conectaţi la ce se întâmplă în jur. Probleme majore nu au existat, poate pentru că suntem o echipă cu mult entuziasm şi bucurie pentru ceea ce facem. Şi atunci lucrurile curg, se întâmplă mai uşor, ne folosim creativitatea şi energia ca să găsim soluţii, iar rezultatele apar, într-o formă sau alta. Cu siguranţă, ne-ar prinde foarte bine să avem o sursă de finanţare cât mai stabilă şi predictibilă, asta ne-ar ajuta să ne dezvoltăm mai mult.

Mediul legislativ este încă în formare la noi. Oamenii au început relativ de curând să facă voluntariat şi să îi înţeleagă rostul. Sunt mai dornici să se implice, să ajute, să afle din interior cum funcţionează lucrurile. Mi se pare spectaculos faptul că pe agenda unor oameni, şi nu vorbesc de studenţi sau tineri dornici să-şi construiască o carieră, a apărut această dorinţă de a ajuta, de a sprijini, investind efort şi timp într-o cauză în care cred.

Am avut, cum vă spuneam, surprize frumoase. Voluntarii noştri au de la 14 la 70 de ani şi vin la noi din cele mai diverse motive. Ne bucurăm când vin cu sugestii, cu iniţiative, dar sigur că-i apreciem şi pe cei care ne scriu pur şi simplu „îmi place ce faceţi, cu ce pot să vă ajut?”.

Următorul meu proiect de suflet este iniţierea unei Stagiuni muzicale marca Fundaţia Calea Victoriei şi consolidarea programului de mentorat pentru tineri muzicieni. Dintre toate artele, muzica mă impresionează şi mă inspiră cel mai mult. Am descoperit în ultimii ani câtă muncă, fragilitate şi emoţie se ascunde în spatele unui concert de muzică clasică. Aş zice că fundaţia funcţionează, până la urmă, ca un soi de echipă de PR a ştiinţelor umaniste şi a artelor.