Cu o zi înainte de începerea cursului, toţi cei înscrişi (taxa achitată) vor primi  un link, cu ajutorul căruia să acceseze cursul şi instrucţiunile de conectare la Zoom.

De câte ori, într-un muzeu, nu ne-am pierdut printre nenumărate exponate, tablouri, sculpturi şi decoraţiuni minunate? Aranjate elegant, în funcţie de criterii estetice sau cronologice,  operele de artă ne transmit nenumărate informaţii despre epoca în care au fost create, despre cei care le-au comandat şi despre artiştii, uneori anonimi, care au oferit lumii capodopere pline de sensuri ascunse.

În ultimul timp, muzeele au propus, atunci când este posibil şi sursele documentare o permit, reconstituirea mediului în care au fost expuse prima dată respectivele opere de artă. Privitorii curioşi au descoperit simboluri şi credinţe legate de secole de mult uitate, iar unele tablouri s-au dovedit a fi piese de altar sau parte dintr-o colecţie secretă.

Totuşi, rămân nenumărate semne de întrebare, mai ales atunci când parcurgem în grabă un muzeu faimos precum Luvru sau Prado şi ne confruntăm cu secole de civilizaţie europeană. Zeităţi, amoraşi dolofani, tinere fermecătoare, turnuri sfărâmate, monştri biblici, inorogi sau animale marine, toţi par să sălăşluiască între zidurile muzeelor.

Venite din credinţele, gândurile, spaimele şi bucuriile unor oameni, diversele simboluri şi alegorii din operele de artă ne ajută să înţelegem mai bine trecutul. Ne oferă o cale de acces spre un alt sistem de gândire politică, religioasă sau estetică. Pentru artiştii medievali, creaţiile lor transmiteau o viziune morală şi religioasă. Simbolurile Antichităţii greco-romane au fost integrate conceptelor teologice.

Renaşterea, inventarea tiparului şi, mai ales, circulaţia unor scrieri antice, provenite din spaţiul elenistic şi oriental au generat un adevărat sistem simbolic înţeles de intelectualii şi principii timpului.

Cosmogonii, secrete alchimice, alianţe politice şi concepte filosofice, toate se desfăşoară în faţa ochilor noştri. Treptat, întregul repertoriu iconografic este organizat în tratate savante, ce se păstrau în atelierele artiştilor şi ofereau adevărate reţete de reprezentare.

Vă propun să descifrăm împreună câteva imagini celebre. Vom încerca să aflăm ce a fost în mintea oamenilor din Evul mediu sau Renaştere şi, mai ales, cum putem descifra istoria civilizaţiei europene.

Temele celor trei întâlniri ale cursului despre alegorii şi simboluri sunt:

1. Virtute şi viciu. Ambrogio Lorenzetti, Efectele bunei şi relei guvernări (1337-1340); Hieronymus Bosch, Cele şapte păcate capitale (1480-1485); Andrea Mantegna, Minerva alungând viciile din grădina virtuţii (1499-1502); Pieter Bruegel cel Bătrân, Ţara îmbelşugată/ Le Pays de Cocagne (1567).

2. Cele cinci simţuri şi temperamentele. Tapiseria Doamna şi inorogul (1495-1500); Jan I Brugeler de Velours, Alegoria văzului şi mirosului (sf. sec. XVI); Albrecht Dürer, Melancolia I (1514); Alegoria artelor şi ştiinţelor. Andrea Bonaiuti, Cele şapte arte liberale (1365-1367); Raphael, Parnasul (1509-1510) şi Şcoala din Athena (1516); Jacopo de’ Barbari, Portretul matematicianului Fra Luca Pacioli şi al unui tânăr necunoscut (începutul sec. XVI).

3. Frumuseţea, vanitatea şi dragostea. Giacomo Jaqueiro, Fântâna tinereţii (cca 1420), Şcoala renană, Sortilegiul dragostei (1470-1480); Sandro Botticelli, Primăvara (1482-1483); Inorogul prizonier, tapiserie din ciclul Vânătoarea inorogului (1495-1505); Hans Baldung Grien, Cele trei vârste şi moartea (cca 1509-1510); Tizian, Dragoste sacră şi profană (1514); Agnolo di Cosimo, zis şi Bronzino, Alegorie cu Venus şi Cupidon (cca. 1540-1550); Peter Paul Rubens, Grădina dragostei (cca 1632-1634).

Imagine sus: Tapiseria Doamna şi inorogul (1495-1500)

Imagine jos: Angelo Bronzino, „Venus, Cupidon, Nebunia şi Timpul”