Dacă ai avea puterea să schimbi ceva din copilăria ta sau trecutul familiei tale, ce ai face? Pe ce te-ai concentra? Dacă ai fost crescut de un părinte imatur emoţional, indiferent şi egocentric, ai experimentat, cu siguranţă, sentimente ca: furie, revoltă, singurătate, trădare sau abandon. Îţi aminteşti copilăria ca pe o perioadă în care nevoile tale emoţionale nu au fost împlinite, nu au fost satisfăcute, sentimentele tale au fost ignorate, tu nu ai fost auzit, văzut şi a trebuit să-ţi asumi responsabilităţi de adult pentru a compensa comportamentul nociv al propriilor părinţi sau pentru a primi iubirea lor condiţionată. Aceste răni şi traume pot fi însă vindecate, iar tu poţi să începi o nouă viaţă.

În general părinţii care abuzează, indiferent de forma abuzului, şi care abandonează ne pot răni la multe niveluri: cognitiv, emoţional, spiritual, fizic şi relaţional. Ca să te recuperezi, trebuie să înveţi cum să te autosusţii pentru a-ţi satisface nevoile de dezvoltare nesatisfăcute la fiecare nivel care este relevant pentru experienţa ta traumatică din copilărie.

Dacă aţi fost crescuţi de părinţi imaturi emoţional, probabil că vă simţiţi însinguraţi, confuzi şi neglijaţi. Ajunşi la vârsta adultă, e posibil să aveţi dificultăţi în ceea ce priveşte punerea limitelor, a graniţelor sănătoase, exprimarea sentimentelor şi construirea de relaţii sănătoase cu ceilalţi. Şi poate că părintele vostru, deşi acum sunteţi amândoi adulţi, continuă să vă trateze cu lipsă de respect, batjocură, sarcasm şi dispreţ ori încearcă să vă reducă simţul autonomiei personale. Este timpul să vă vindecaţi rănile sufleteşti provocate de comportamentul egocentric, poate narcisist, nociv al părintelui vostru şi să vă revendicaţi propria viaţă.

V-aţi dat voie să deveniţi un adult capabil de autoafirmare? Dacă nu vă consideraţi valoroşi, demni de apreciere şi cu o stimă de sine echilibrată nu veţi prelua conducerea atunci când e necesar. Dacă nu vă consideraţi interesanţi, cum vă veţi promova şi cum veţi avea relaţii apropiate şi satisfăcătoare cu ceilalţi? Dacă nu vă autoprotejaţi, cum vă puteţi simţi în siguranţă cu cineva?

Aveţi dreptul să vă gândiţi la propriile voastre nevoi. Contrar aşteptărilor de tip imatur emoţional, rostul vostru în viaţă nu e acela de a face pe altcineva să se simtă mai puternic sau mai valoros decât e de fapt. O persoană nu poate pretinde ca e mai importantă decât toţi ceilalţi pentru simplul motiv ca aşa simte. Voi şi persoanele imature emoţional sunteţi egali din punct de vedere existenţial; nimeni nu e mai important decât toţi ceilalţi. Nu sunteţi nici bunul acelei persoane imature emoţional, nici servitorul ei.

Vei vedea cum aceşti părinţi creează un sentiment de neglijare şi vei descoperi modalităţi de a te vindeca de durerea şi confuzia cauzate de copilăria ta. Eliberându-te de imaturitatea emoţională a părinţilor tăi, îţi poţi recupera adevărata natură, poţi controla modul în care reacţionezi şi poţi evita dezamăgirea. În cele din urmă, veţi învăţa cum să creaţi relaţii pozitive şi noi, astfel încât să vă puteţi construi o viaţă mai bună.